viata pe stalp

Unii stalpnici s-au aflat in conflict cu doctrina oficiala ortodoxa. Ioan Moshu, la inceputul sec. VII, citeaza cazul a doi stalpnici din Cilicia, unul ortodox si altul eretic,separati de o distanta de aproximativ 6 mile, care se condamnau reciproc acuzandu-se unul pe altul de erezie.
Simeon cel Batran a stat pe coloana 37de ani si a murit la o varsta de peste 70 de ani . Omonimul sau (Simeon cel Tanar) a trait 75 de ani dintre care 69 pe coloana. Daniel a ajuns la varsta de 84 de ani si a vietuit mai mult de 33 de ani pe stalp. Alypie a atins varsta de 99 de ani si a fost depasit de Sfantul Luca care se pare a trait 101 ani.Duritatea climatului facea conditiile deosebit de grele pentru vietuitorii stalpului, gerurile iernii alternand cu canicula verii.
Sf. Simeon cel Batran era expus pe coloana sa tuturor intemperiilor anotimpurilor, neavand alt acoperis decat cerul. El isi proteja capul cu un capison tuguiat care facea parte in acea epoca din vestimentatia monahala. Pentru acesta conditiile vitrege nu erau o noutate, deoarece in viata sa de cioban le mai intalnise, pe cand pastea turmele tatalui sau pe Muntii Taurus. Este recunoscuta violenta vanturilor ce vin iarna dinspre Muntii Taurus si temperatura caniculara, ca plumbul topit, ce se face simtita vara. Nimic insa nu-i putea dezlipi pe acesti martiri ai credintei de stalpii lor: nici gerul, nici ninsoarea, nici ploaia, nici tunetele, nici caldura soarelui.
Aceasta viata sub cerul liber nu era lipsita de riscuri, stalpnicii suferind nu o data de degeraturi iarna, de arsuri vara, unii gasindu-si sfarsitul in cutremure de pamant sau trazniti de fulgere.
Prin excelenta, viata unui stalpnic era o viata de rugaciune. Existenta sa era o insiruire de acte identice, intrerupte doar de vizita pelerinilor sau a simplilor vizitatori. Zilele se succedau si se desfasurau in acelasi fel pe coloana. De altfel micimea locuintei nu oferea posibilitatea unor actiuni si situatii diversificate. Stalpnicul avea trei alternative: sa ramana in picioare, in genunchi sau culcat. Prima si cea mai de seama ocupatie pentru stalpnic era rugaciunea.
Ar fi nedrept sa ne imaginam ca stalpnicii erau absorbiti in rugaciune neintrerupta. Ei isi dedicau o parte a noptii repaosului fizic de care nici un om nu se poate dispensa, in afara cazurilor cand erau bolnavi, durata de somn depindea de gradul de mortificare la care ajunsese fiecare. Se odihneau sprijinindu-se de balustrada sau culcandu-se pe platforma, daca dimensiunea acesteia le permitea. Dormitul in picioare reprezenta o exceptie de la regula.
Martor al acestor acte ascetice, Teodoret spunea despre Sf. Simeon cel Batran ca: "sta in picioare vreme indelungata, dupa care face multe metanii si aduce inchinaciune lui Dumnezeu. Multi dintre cei de fata ii numara metaniile. O data, unul dintre cei ce ma insoteau a numarat o mie doua sute patruzeci si patru de metanii, dupa care le-a pierdut sirul si s-a lasat pagubas. Facand plecaciune, Simeon se apropie mereu cu fruntea de degetele picioarelor: ca primind stomacul mancare doar o data pe saptamana, si aceea putina, ingaduie spatelui sa se indoaie lesne".Un calugar ce batea metanii frecvent a sfarsit prin a sapa mai mult de patru degete in scandura pe care isi sprijinea genunchii si coatele.